Hai cu totii la prajituri !:)

Pe drumul dintre Beius si Oradea in padure ( aproape de celebra curba periculoasa) am facut un popas sa fumam o tigara, bem ultima picatura de apa de izvor. Gasim un cos de gunoi… aproape gol. In spatele cosului in jos… ce sa fie oare? GUNOI GUNOI GUNOI !

Noi de ce si chistoacele le-am stins si pus intr-un pachet gol de tzigari in loc sa le aruncam pe jos? De prosti ?

Se pare ca romanului ii este lene sa-si arunce gunoaiele la gunoi, asa ca mai bine le arunca dupa gunoi… ca deh nu se supara padurea si nimeni nu urla.

De asta suntem in cacat, de asta suntem priviti cu ochi rai de toata lumea.

Nu am stat mult deci nu pot sa sustin mare si tare ca pfuai ce fain o fo’.. cat am fost de fata a fost interesant, multi oameni SI NU BLOGGERI, cu multe in comun si totodata foarte putine, dar asta e reteta unei prietenii. Multe dezbateri, critici constructive, limonada, etc.

O faza ciudata pentru mine cel putin: “Care-i problema cu bloggeri din Oradea?”... ce problema sa fie? singura problema e ca nu e nici o problema.. deci automat ceva nu-i in regula, sau ca suntem prea putini… dar eu retin ca se numeste selectie naturala – survival of the smartest (in cazul blogopatratului) sau ca ##insereaza scuza aici##.

Alta ciudatenie  a fost ca mai toata lumea era de acord cu toata lumea, mie nu-mi pasa daca fac bani sau nu.. ar fi super sa fac bani din blog, bah ar trebui sa scriem mai mult, sa fim mai atenti, jos cu ziaristii, presa, etc.  Natura umana e foarte imprevizibila, dar cand toata lumea e de acord cu toata lumea nu o sa faca nimeni nimic, cred ca are legatura cu cele trei culori care apar pe buletin, dar poate ma insel. Eu propun data viitoare sa ne certam si sa treaca fiecare la fapte, doar ca sa-i demonstreze cotrariul la celalant.

Pana una alta, ne vedem la o bere si de preferabil un gratar, tot gasim un loc.

Lista cu cei participanti: Tudor Galoş, Ştefy, Oradeanul, Călin, Andrei, Strop, Alin Mercheş, Jan Lukacs, Dan Chiru, Eugen Maliţa, Adrian Gheară, Cristian Buzle, Laura Bucur, Lilisor si Alin Cristea.

VIN SMURFIII FUGITIIIII !!!!!!

Mai multe in continuare…

Bianca – ti-am auzit strigatul de Ajutor!

Fetita din fotografiile de mai sus se numeste Bianca, este din Oradea si are doar 7 anisori. La prima vedere Bianca pare un copil fara probleme, insa lucrurile sunt mult mai complicate…cand ar trebui sa fie ca ceilalti copii de varsta ei, Bianca priveste mult prea matur lucrurile stiind ca ea este diferita, cand vine vorba de a manca dulciuri Bianca tresare si se opreste repede, stiind ca nu are voie…

Povestea Biancai Ratiu incepe chiar dinainte de-a veni pe aceasta lume.Mai intai de toate a fost dorinta extraordinara a parintilor sai de-a avea un copil, rod al dragostei ce-o aveau unul pentru celalalt. Bianca a venit pe lume in data de 11.07.2001, intr-o zi calda de vara ca un strop placut de ploaie, racorind viata a doi oameni fericiti. Acea zi a fost cu siguranta cea mai fericita zi din viata parintilor ei, ziua in care in sfarsit puteau sa o tina in brate pe Bia, cum le place s-o strige acasa! Inca din primele momente, Bianca s-a dovedit a fi nu doar un copil dorit ci un copil special, extrem de inteligenta si dotata intelectual. La varsta de 3 ani Bianca stia citi si scrie, preocuparile ei fiind mult peste cele ale unui copilas de 3 ani care abia leaga 2 cuvinte. Pe zi ce trecea Bianca dorea sa stie mai multe, intreba mereu despre una despre cealalta…parca se pregatea pentru ceva, ca si cum ar fi stiut ca nu are timp suficient sa acumuleze cunostinte!
La gradinita ea era cea care deschidea programul de serbare, ea reprezenta grupa in concursuri si tot ea stia toate poeziile colegilor de gradinita.
Cu alte cuvinte o familie implinita cu un copilas extraordinar pentru care se intrevedea un viitor de exceptie.

Si cum aceasta fericire era imensa, suferinta se abate in drumul familiei Ratiu…in ianuarie 2005 Bianca a inceput sa piarda in greutate, cerea foarte multa apa si mergea des la toaleta. In noaptea de 30.01.2005 Bianca a fost dusa de urgenta la Spitalul Municipal Oradea. Imediat a fost supusa la o serie de teste, acuzand dureri insuportabile de cap si de burta. Printre teste i s-a facut si glicemia care spre uimirea medicilor a atins 1000. O valoare extrem de mare cand glicemia normala trebuie sa fie maxim 120, Bianca o avea de 10 ori mai mare. Automat i s-a facut procedura de internare in spital si 2 zile a stat la perfuzii pentru a aduce glicemia la normal. Diagnosticul pus de medici a fost diabet zaharat tip I insulinodependent. Aceste cuvinte rasuna si acum in capul mamei Biancai, fiind momentul inceperii cosmarului pentru intreaga familie.
La o asemenea valoare a glicemiei Bianca a rezistat spre uimirea medicilor care au afirmat: ”E o minune ca nu a murit, Dumnezeu are o misiune pentru ea de a lasat-o in viata”.

Alaturi de doamna doctor Larisa Dumbrava si impreuna cu Bianca, mama acesteia a stat in spital internata cu fetita ei 2 saptamani, timp in care a incercat din rasputeri sa invete cat mai multe despre aceasta boala groaznica.
Zile in sir mama Biancai repeta intr-una: ”De ce fetitei mele, ea nu merita soarta asta!”
De atunci pana in prezent Bianca se inteapa singurica de 4 ori pe zi in mana sau in picior pentru a-si administra insulina. O face cu o maturitate a unui om mare desi are abia 7 anisori…La inceput si-a dorit sa moara, spunea mereu: “De ce mie, mami?! Nu am fost cuminte? Nu mai suport, vreau sa mor! Oare am sa ma vindec?”
Acum parca intelege, a acceptat soarta cruda de care are parte si incearca sa mearga mai departe.
Au existat extrem de multe obstacole de la descoperirea bolii si pana in prezent…la inceput cu gradinita, unde personalul a refuzat clar pregatirea unei mese la regim sau administrarea insulinei, Bianca fiind prea micuta pentru a o face singura la inceput. Apoi, au urmat strigatele copiilor de pe strada care nu se mai jucau cu Bia, o numeau “Diabet” si fugeau de ea. Cel mai crunt e ca toate aceste lucruri erau auzite de Bianca in fiecare zi, iar la 4 ani si jumatate nu e lucru putin, din aceasta cauza Bianca a suferit si o cadere psihica pentru care a urmat tratament pentru a-si reveni.
Copil fiind si simtindu-se singura Bianca a cerut de la barza un fratior sau o surioara. Parintii vazand-o cat de mult isi doreste pe cineva de varsta ei i-au daruit un fratior, Darius, care acum are 2 anisori. Bianca il iubeste nespus pe Darius si nu il scapa din ochi o clipa, avand mare grija de el.
Acum Bianca este eleva in clasa I, la Scoala cu clasele I-VIII, “Avram Iancu” insa nu este ca ceilalti copii. Bianca este mult prea matura…se trezeste la ora 7 in fiecare dimineata pentru a-si administra singura prima doza de insulina, apoi repeta injectia la ora 13, 19 si 23. Vorbeste despre boala ei cu rabdare si speranta ca intr-o zi se va descoperi medicamentul minune pentru a-i reda libertatea, dreptul la viata care o astepta, viitorul pe care il merita din plin.
O zi din viata Biancai de obicei este linistita, fara efort fizic, cu manacrea cantarita la gram, insa uneori o incurca crizele de diabet, convulsiile care o fac sa nu stie pe ce lume este, clipe critice si momente care ii aduc mama la disperare…Pana acum Bianca a trecut prin 20 astfel de convulsii: tremuraturi, privirea atintita in gol, stare de inconstienta.

Unica sansa in prezent pentru Bianca este transplantul de CELULE STEM din Germania de la Clinica XCell-Center din KOLN. Aceasta procedura nu ofera siguranta vindecarii 100%, insa imbunatatiri majore vor fi, fiecare organism raspunde diferit la acest tratament. Totalul acestei interventii se ridica la suma de 12 000 Euro + cheltuielile de cazare si masa timp de 6 zile.
Cand a auzit Bianca ca exista o sansa pentru ea a inceput sa planga nestiind de unde va face familia ei rost de atatia bani. Ce copil s-ar fi gandit la bani si la greutatea parintilor de a-i procura la gandul ca poate va fi bine…maturitatea Biancai se simte, iar durerea prin care trece zilnic, frustrarea si resemnarea au lasat urme pe chipul dragalas de fetita cuminte. Cu valuri de lacrimi trece fiecare zi peste mama Biancai, maini incrucisate, genunchi plecati in fata lui Dumnezeu cer indurare pentru copilasul chinuit de boala crunta. Ce parinte poate rezista la atata durere, cum poate lasa Dumnezeu strigatele de ajutor neauzite, lacrimi de mama, franturi de fericire transformate in cosmar…
Oare cum vor transforma in bine viata fetitei lor acesti parinti minunati, au doar 1500 RON venit lunar, o rata pentru casa de 900 RON si doi copii in ingrijire – e un venit extrem de mic…restul e iubirea, dragostea si incapatanarea care fac cat cea mai mare avere de pe lume…e dragostea si dorinta de a-si vedea copilul sanatos. Insa oamenii pot face ceva in aceasta poveste amara, pot lua parte la schimbarea unui cosmar in vis frumos, pot darui viata furata de boala Biancai, pot pune bazele unui viitor stralucit. Bianca este bolnava insa este la fel de inteligenta, frumoasa si increzatoare in fortele ei ca si inainte. Pentru ea aceasta boala este o treapta de care s-a impiedicat…pe care o poate trece daca noi, semenii ei ii aratam ca se poate…daca noi cei care suntem sanatosi dovedim ca pe lume mai exista compasiune, ajutorare, intelegere si credinta in Dumnezeu.

Haideti sa facem un pas spre Bianca, impreuna putem ridica valul suferintei de pe inima indurerata a doi parinti disperati, impreuna putem reda zambetul unui copil extraordinar.
Pentru noi cativa lei nu sunt atat de importanti ca pentru Bianca, ea va da valoare banilor nostri, impreuna o putem salva!!!

Ajutati aici:

CONT IN LEI : RO12BTRL00501201A12587XX
CONT IN EURO :RO84BTRL00504201A12587XX
BANCA TRANSILVANIA

CONT IN LEI:RO60RNCB0661046607590001
CONT IN EURO: RO33RNCB0661046607590002
CONT IN USD: RO06RNCB0661046607590003
BANCA BCR

Despre acest caz mai puteti citi aici:

http://dreams-realities.ablog.ro

http://senzationescu.com/